După revenirea Basarabiei la trunchiul Țării Ştefan Holban reintră în învăţământ, ocupând postul de director al Școlii Primare nr. 2 din Chişinău, se ocupă de organizarea corpului didactic. Fireşte, schimbarea statutului politico‑juridic al Basarabiei nu provocase automat o unitate de vederi şi concepţii în rândurile corpului didactic. În situaţia de incertitudine din vara anului 1918, Directoratul Învăţământului din Basarabia organizează, la Chişinău, cursuri de limbă română pentru toţi învăţătorii din şcolile primare din Basarabia, pe judeţe. În timpul războiului corpul didactic din Basarabia suferise modificări esenţiale: mulţi învăţători mobilizaţi pe front nu s‑au întors de pe câmpul de luptă, tinerii care au completat locurile vacante erau fără experienţă, cu o pregătire profesională nesatisfăcătoare. Pe de altă parte, învăţătorii moldoveni mobilizaţi în armată (pe front) au trecut printr‑o adevărată şcoală de iluminare politică şi educaţie naţională. Revenirea acestora la vatră şi reîncadrarea lor în învăţământ a conferit un grad de plusvaloare şcolii basarabene.Totodată, după Unirea Basarabiei cu România, dar şi cu puţin înainte, în procesul de naţionalizare a învăţământului din Basarabia s‑au implicat o serie de învăţători şi profesori din celelalte provincii româneşti: Ardeal, Bucovina, vechiul Regat.

În pofida acestor modificări şi infuzii, corpul didactic din Basarabia rămânea încă destul de pestriţ din punct de vedere al acţiunii pe segmentul naţional. În multe sate moldoveneşti la post rămăseseră învăţători minoritari sau suplinitori în locurile celor mobilizaţi. Învăţătorii minoritari (ruşi, bulgari, ucraineni, evrei ), dar şi unii moldoveni înstrăinaţi, invocau rezoluţiile congresului din mai 1917, pentru predarea limbii ruse, chiar în satele moldoveneşti. După cursurile din toamna anului 1917, frecventate şi de o mare parte a învăţătorilor minoritari, în rândurile Asociaţiei învăţătorilor moldoveni din Basarabia se infiltrase şi elemente nehotărâte sau chiar străine de năzuinţele moldovenilor. Lipsa directivelor şi acţiunilor precise din partea Asociaţiei crea o situaţie confuză şi de derută în rândurile învăţătorilor moldoveni. Deocamdată, nu exista o claritate şi o unitate în acţiuni. Paradoxal, dar, în vara anului 1918, Asociaţia învăţătorilor din jud. Chişinău era condusă de învăţători minoritari şi moldoveni renegaţi şi, respectiv, avea statut de filială a Asociaţiei Învăţătorilor din Rusia. Această situaţie îi nemulţumea pe învăţătorii moldoveni care‑şi propuseseră ca prin activitatea lor profesională să slujească interesele neamului.

În aceste împrejurări, în timpul cursurilor din vara anului 1918, un grup de învăţători moldoveni, unii deputaţi în Sfatul Ţării şi luptători activi pe tărâm naţional, lansează iniţiativa înfiinţării Asociaţiei învăţătorior români din judeţul Chişinău/Lăpuşna. Iată ce-și amintește Ștefan Holban despre înființarea acestei asociații în revista Școala Basarabeană din 1938.

Congresul a fost deschis în seara zilei de 21 iulie 1918 de preşedintele grupului de iniţiativă învăţătorul Ştefan Holban. Congresiştii au fost salutaţi de preşedintele Asociaţiei învăţătorilor moldoveni din Basarabia, Teodor Neaga, prefectul judeţului Lăpuşna, Dimitrie Bogos, vicepreşedintele Sfatului Ţării, Pan Halippa, şi alţii. Un rol activ în convocarea şi desfăşurarea congresului l‑au jucat lectorii de la cursuri Gh. Tofan, N. Groza, Condrea, L. Boga  etc. La congres a participat şi învăţătorul Porfirie Fală, reprezentant al Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Bălţi.

Între cei 67 de învăţători moldoveni, înregistraţi din timp la grupul de iniţiativă, care, prin această procedură, aveau calitatea de membri plenipotenţiari ai Congresului, şi grupul de învăţători, — în majoritate ruşi şi elemente rusificate, — neînregistraţi din timp şi care respectiv nu aveau această calitate au avut loc discuţii nu tocmai protocolare, s‑au dat lupte vehemente, au fost rostite cuvinte insultătoare, nu au lipsit atacurile reciproce.

Grupul de iniţiativă în frunte cu Ştefan Holban insista ca Congresul să se desfăşoare cu delegaţii înregistraţi din timp, care mai întâi să voteze statutele, să aleagă organele de conducere şi abia după aceia, să se facă înscrierea de noi membri în condiţiile prevăzute de statut — la recomandarea a 3 membri ai Societăţii. Cei care nu se înscriseră în ajun solicitau înregistrarea suplimentară, recunoaşterea statutului de delegaţi din start şi respectiv participarea la alegerea organelor de conducere. În cele din urmă, Comisia de admitere a noilor membri, aleasă de congres, după citirea şi aprobarea statutelor, retrasă într‑o sală separată, a examinat cererile suplimentare şi a admis înscrierea în rândurile delegaţilor a încă 31 de membri. Astfel, a fost depăşită starea de tensiune de la congres şi, în fine, s‑a constituit Asociaţia învăţătorilor moldoveni/români din judeţul Lăpuşna.

Ştefan Holban desfăşoară aceste şi alte acţiuni — foarte necesare cauzei naţionale — cu multă dăruire de sine, competenţă şi diplomaţie atât din postura de preşedinte al Asociaţiei învăţătorilor din jud. Lăpuşna şi din cea de vicepreşedinte al Asociaţiei învăţătorilor din România.