Ştefan și Tatiana Holban au avut trei copii: Vlad(imir), născut în 1916, Anatol în 1918 și Eugen, născut la 22 decembrie 1920.

Vlad a studiat la Liceul Alexandru Donici din Chişinău. În toamna anului 1931, Vlad era elev în clasa a IV‑a, și era coleg de clasă şi prieten, cu viitorul academician filolog Nicolae Corlăteanu originar din Caracui, care în anul de studiu 1926-1927 a studiat și la Școala primară din Cărpineni. Deseori, se jucau împreună.

De carieră a fost militar. După primul refugiu din 1940 și al doilea din 1944 sa stabilit la București, unde și este înmormântat

Un crâmpei dureros şi de mare suferinţă din viaţa lui Anatol, povesteşte fratele său Eugen:

În aceeaşi perioadă de timp (anul 1964—1965 — n.n.), este arestat şi condamnat politic fratele meu, Anatol Holban., care era o fire foarte veselă și-i plăcea să spună bancuri, printre care și politice. Un coleg de birou la turnat la securitate și i-au da 5 ani de închisoare. Bancul principal care la spus și pentru care a fost condamnat a fost:

”- Cum a progresat tehnica sateliților în lume?

Răspunsul era: - S-a făcut cu tehnică de la germani, cu bani de la americani și cu cățeaua Laika de la ruși”.

Aflăm că procesul se va judeca la Deva. Plecăm pentru a asista la proces, cu mama mea şi cu un alt frate. Avocatul pe care îl angajasem ne comunică că procesul se va judeca cu uşile închise. În urma insistenţelor acestuia ni se admite participarea. Suntem impresionaţi de chipul de martir al fratelui, asemănător cu cel al sfinţilor martirizaţi de pe icoanele unor biserici vechi. Mai târziu am aflat că fusese lăsat într‑ o încăpere izolată, în părăsire, nemaiputând suporta nici un aliment din cauza unor boli digestive care îl chinuia.

Anatol Holban fost judecat şi condamnat, din motive politice. A împărtăşit soarta deţinutului politic, ca şi tatăl său. Din lapidarele informaţii furnizate de Eugen aflăm că a murit la scurt timp după ce a fost eliberat din închisoare. Se întâmplau aceste lucruri nu la mare distanţă de timp de la momentele grele prin care trecuse familia Holban în căutarea rămăşiţelor pământeşti ale tatălui în cimitirul de la Botoşani.

Din cei trei copii ai cuplu‑ui Tatiana şi Ştefan Holban, mai bine este cunoscută traiectoria vieţii a lui Eugen, care s‑a afirmat prin scris, a publicat cărţi, articole, memorii etc. despre viaţa sa şi a tatălui său, despre satul de baştină a tatălui său Cărpineni, dar şi despre Basarabia, în general.

Eugen sa născut la 22 decembrie 1920 la Chișinău. Ca și fratele său Vlad a studiat la Liceul Alexandru Donici din Chişinău, în 1931 fiind în clasa I. A urmat apoi cursurile Universității din Iași, devenind inginer chimist. După refugiul din 1944 a rămas la București, unde a activat la Minister ca specialist în industria alimentară. A scris mai multe cărți din acest domeniu: Frigul și alimentația; Metode moderne în asigurarea calității produselor alimentare; Teoria și practica EVOP în industria alimentară; Ce știm despre produsele dietetice; etc.

La 13 iunie 1986 ajunge cu soția sa în Franța unde cere azil politic. Acesta este momentul crucial ce-i va aduce faima de scriitor, acasă, cu câteva mașini de scris franceze, fără diacritice românești, începe să deschidă Editura Căpriana, la care publică mai multe cărți cu caracter istoric, între care „Basarabia românească”, „Figuri basarabene”, „Prin veacurile învolburate ale Moldovei dintre Prut şi Nistru”. După căderea regimului comunist şi dizolvarea URSS Eugen Holban a publicat câteva lucrări şi la Chişinău („Contribuţia Basarabiei la cultura românească”, „Toponimie şi identitate naţională” etc.). A locuit la Sarceiiles la câțiva km de Paris.

În 1990, după cele 3 refugii prin care a trecut, vizitează Cărpinenii, fiind primul ce i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al satului Cărpineni de către Consiliul Local.

În 1992 inițiază la Chișinău, concursul la istorie li literatura română Basarabia românească, după venire komuniștilor la putere în RM, fiind nevoit să-i schimbe denumirea în Moștenire, pentru a-i putea asigura continuitatea.

S-a stins din viață la vârsta de 92 de ani în Franța la 9 iunie 2013, dar dorința sa a fost să fie adus la Cărpineni. A fost înmormântat la 21 iunie 2013 lângă bunelul său Toma (Chiprian) Holban pe teritoriul Bisericii Înălțarea Domnului din Cărpineni.