CopilĂria sau anii de școală
și alergam, ca împins de o putere nevăzută la Cărpineni
10 august 1482/2023 - Carpinenii renăscuți dintr-o iubire
și alergam, ca împins de o putere nevăzută la Cărpineni
Soarele privit de Ștefan Holban cu cca 130 de ani în urmă ne strălucește la fel cu drag, doar Cărpinenii s-au schimbat între timp. Din acest loc micuțul Ștefan privea Cărpinenii săi dragi pe care l-a iubit cu lacrimi până la moarte.
Zănoaga din capătul grădinii unde și-a petrecut copilăria. Mai jos era și un heleșteu ce a dispărut între timp
Din capătul grădinii încă se mai vede acoperișul casei părintești, de unde spre seară îl chema mama la cină
Adeverința de absolvire a Școlii MÎP cu 1 clasă din Cărpineni eliberată la 20 noiembrie 1898.
În octombrie 1894, la vârsta de 8 ani, tânărul Ștefan Holban a pășit pragul Școlii MÎP cu 1 clasă din Cărpineni. Această școală a fost înființată în 1871 și presupunea studierea ciclului elementar timp de 4 ani.
În anul de studii 1896/1897 la această școală își făceau studiile 54 de elevi.
Printre semnăturile adeverinței de absolvire se descifrează semnăturile a 2 învățători: A. Parhomov și N. Sârbu.
În adeverință, Ștefan Holban este trecut cu data nașterii la 30 iulie 1886, ca fiu al lui Toma Holban
Adeverința de absolvire a Școlii MÎP cu 2 clase din Cărpineni, eliberată la 20 mai 1900
După absolvirea cursului primar al Școlii MÎP cu 1 clasă, Ștefan Holban a urmat studiile la Școala MÎP cu 2 clase din Cărpineni. Această școală a fost înființată în 1875 și presupunea studierea ciclului secundar timp de 2 ani. Școli de acest tip în 1875 existau doar 4 în toată plasa Hâncești, la Cărpineni, Lăpușna, Ciuciuleni și respectiv Hâncești
Printre semnăturile adeverinței de absolvire se descifrează semnăturile directorului școlii P. Zhitkevich, a preotului Constantin Ursu și a învățătorului E Dimitriu.
În această adeverință, Ștefan Holban este trecut deja cu data nașterii la 1 august 1886, ca fiu al lui Chiprian Holban
Adeverința de absolvire a Seminarului Pedagogic din Novy Bug, eliberată la 10 iunie 1909
După absolvirea celor 2 Școli din Cărpineni, timp de 6 ani Ștefan Holban și-a continuat studiile pentru a deveni învățător departe de casă, tocmai în or. Novy Bug, regiunea Cherson din Ukraina de astăzi.
Seminarul a fost absolvit cu calificativul excelent la purtare;
religia, pedagogia, limba rusă și slavă bisericească cu calificativul suficient;
matematica, istoria geografia, științe, caligrafie, arta plastică și desen cu calificativul bine;
cântatul - suficient;
practica predării - bine;
gimnastică și educația tehnologică calificativul bine.
Această adeverință îi conferea statutul de învățător pentru ciclul primar.
Fiind elev de frunte la seminarul pedagogic din Novy Bug, gubernia Cherson, tânărul Ştefan Holban i-a cunoştinţă de literatura revoluţionară, devine difuzor al acesteia printre rândurile elevilor şi ale intelectualilor. Totodată, citeşte mult şi cu nesaţ din operele scriitorilor ruşi. Un deosebit ecou în sufletul lui îşi găsesc romanele şi principiile umaniste ale marelui Lev Tolstoi, căruia îi face o vizită la Yasnaya Polyana. Noi acum, la sfârşit de veac, putem să ne mândrim doar, că la celălalt capăt al secolului un tânăr fiu al satului nostru, setos de cunoştinţe şi obsedat de dorinţa de a fi de partea ţăranilor de la baştină, dialoga cu patriarhul literaturii umaniste ruse, cerând sfatul în ce priveşte alegerea căilor de realizare a viselor de instaurare a echităţii sociale.
Câțiva ani mai târziu, aflându-se la București în 1955, Ștefan Holban scria în Monografia Cărpineni cu drag de anii copilăriei petrecuți la Cărpineni sau printre străini.
Din fragedă tinerețe soarta a făcut, ca eu să părăsesc Cărpinenii mei dragi și să-i revăd numai, din când în când, în timpul vacanțelor școlare. Ori cât de departe aș fi fost de sărbătorile Crăciunului și Paștelui și în vacanțele de vară, veneam neapărat să-mi văd satul meu natal, neamurile și prietenii. Și numai ca excepție când întreprindeam călătorii prin diferite părți ale întinsului imperiu rus, mai lipseam de la cuibul părintesc. Și tare mult îmi plăceau aceste călătorii. Fiindcă aveam prieteni și colegi de școală în toate regiunile Rusiei, aveam totdeauna unde mă duce și peste tot eram găzduit cu mult drag.
Dorul însă mă trăgea și la Cărpineni și alergam, ca împins de o putere nevăzută la Cărpineni. Îmi aduc aminte cum îndată ce plecam din Chișinău cu balahurii (n.r. trăsura de poștă) spre Hâncești, încercam un sentiment deosebit de plăcut și pe măsură ce mă apropiam de Cărpineni parcă se revărsa în sufletul meu o doctorie binefăcătoare, care mă mângâia, alina și înduioșa câteodată până la lacrimi.
Nu știu chiar așa este sau așa numai îmi pare mie, dar parcă în Cărpineni toate-s mai bune și mai frumoase decât în altă parte.