Izbucnirea revoluţiei din Rusia în 1917 – revoluţie care a zguduit din temelie imperiul rusesc, revoluţie, care a avut un ecou puternic aproape în toate naţiunile lumii, chiar de la începutul ei şi mai ales în timpul guvernului Kerenski, a făcut ca toate popoarele din Rusia, implicit şi moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului, să fie cuprinse de focul revoluţiei. Prin aceasta se crease legături strânse între toate popoarele Rusiei, luptând, şi chiar ajutându-se unele pe altele, pentru independenţa lor naţională şi politică; independenţa naţională şi politică, care a fost numai iluzorie, căci, curând, toate popoarele din Rusia au trăit sub o deziluzie amară şi încă fără sfârşit.

Ştefan Holban descrie, sugestiv, ceia ce urmează: fiind muşcat de un câine, am fost trimis la Odesa la Institutul Pasteur pentru injecţii. Plimbându-mă prin oraş, am văzut pe strada Bazarnaya la nr.37 o modestă firmă, dar cu o inscripţie pompoasă: “Comitetul Executiv Moldovenesc al Sfatului Deputaţilor, Soldaţilor, Ofiţerilor şi Marinarilor din Odesa”.

Stăpânit de emoţie, simţind că aicea este ceva aproape de sufletul şi spiritual el a intrat.

La etaj, într-o cameră, a găsit Comitetul în plină şedinţă. La o mică pauză, m-am prezentat preşedintelui ştabs căpitan Manoil Catelli,, un om sincer, curat sufleteşte, deschis, om hotărât şi de curaj, despre care ştiu că a jucat un rol de seamă în rândul revoluţionarilor moldoveni, care au luptat pentru realizarea Republicii Moldoveneşti şi unirea ei cu România.

Era o şedinţă furtunoasă ce a durat până la miezul nopţii. La propunerea preşedintelui Căpitan Catelli, şi după autobiografia ce Ştefan Holban şi-a făcut-o oral, la cererea asistenţei, în plenul şedinţei, în care a expus activitatea lui naţională şi revoluţionară pe front, crezul lui politic şi felul cum a vorbit, atât ca fond cât şi în frumoasa limbă a lui moldovenească, Comitetul l-a cooptat pe Ştefan Holban ca membru în Comitet şi l-a ales chiar prim secretar al acestui Comitet.

Deşi organizaţia politică a moldovenilor din Odesa era formată în majoritate din ostaşi, totuşi, ea era considerată ca organizaţie civilă, având competenţa de intervenţie în toate problemele civile, cu excepţia celor militare. În şedinţa din 25 iunie 1917, precum şi în al-tele din această vară, Comitetul Executiv Moldovenesc din Odesa a discutat în repetate rânduri problema in-troducerii limbii române în şcolile din satele moldove-neşti din Basarabia, deschiderea seminarelor moldoveneşti, cerând, totodată, ca funcţionarii din Basarabia să cunoască şi să vorbească limba băştinaşilor.

În scopul naţionalizării învăţământului din Basarabia, Comitetul a solicitat să se organizeze, în cadrul Universităţii din Odesa, o catedră de limbă română şi istorie a românilor. Pentru realizarea acestei decizii a fost desemnat un comitet în frunte cu Vasile Matei, vicepreşedinte — M. Suruceanu, membri — Ştefan Holban, Nicolae Ciornei şi Anton Crihan.

Comitetul Executiv Moldovenesc din Odesa a fost iniţiatorul şi organizatorul cohortelor moldoveneşti — unităţi de poliţie (miliţie) naţională, formate din ostaşi moldoveni răniţi de cel puţin două ori pe câmpul de bătălie, dar încă apţi de a mânui armele, pentru a contracara dezordinile, jafurile şi anarhia, practicate pe teritoriul Basarabiei de dezertorii din armata rusă şi de trupele ruseşti în retragere de pe Frontul român. În şedinţa din 28 august 1917 a protestat pe marginea asasinării în ziua de 20 august 1917 a avocatului (помошника присяжнаго повъреннаго) Simion Murafa şi a inginerului cadastral Andrei Hodorogea şi a cerut autorităţilor din Basarabia să cerceteze această crimă, iar, în viitor, să evite excesele de acest fel. Totodată, Comitetului Central Moldovenesc i se solicita să întreprindă acţiuni întru înveşnicirea numelui tribunu‑lui Murafa.

Dintre toate Comitetele Revoluţionare ale Ostaşilor Moldoveni cel mai puternic şi care a jucat rolul cel mai însemnat a fost cel de la Odesa. Deşi prin titulatura Comitetul revoluţionar al Ostaşilor Moldoveni din Garnizoana Odesa, el a jucat rolul unui Comitet Central. Aceasta datorită faptului, că el avea sediul la Odesa, care era şi centrul districtului militar, de unde se diriguiau toate treburile ostăşeşti din sudul Rusiei şi frontul românesc şi poate şi prin faptul că aicea se aflau o mână de ostaşi moldoveni mai răsăriţi care au desfăşurat o activitate mai rodnică.

După aceasta au mai jucat roluri mai însemnate Comitetele Revoluţionare ale Ostaşilor Moldoveni din Iaşi şi Roman.

Mai târziu s-a format un Comitet numit Central la Chişinău, care se compunea la început din elemente de la Iaşi şi Roman, dar care cu toate că se afla în capitala provinciei sale mult timp nu a reuşit să-l întreacă în activitate şi influenţă pe cel din Odesa, care deja îşi câştigase o faimă şi îşi luase un mare avânt.

El în scurtă vreme a izbutit să-şi alcătuiască un batalion întreg curat moldovenesc. Şi-a format o adevărată şcoală de instructaj în acest batalion. Instruia cadre active şi le trimitea în provincia sa la început, în capitalele de judeţ şi pe urmă şi prin celelate centre mai mici.

Aceşti delegaţi la faţa locului aveau puteri discreţionale şi organizau peste tot Comitete Revoluţionare, care de fapt diriguiau şi conduceau viaţa obştească de la faţ locului.

Îmi amintesc că cu orice ocazie de manifestări politice din Odesa moldovenii erau în frunte. Unităţile lor erau bine pregătite, instruite şi disciplinate.

În repetate rânduri forurile superioare revoluţionare le-au adus mulţumiri publice pentru activitatea sa şi devotamentul manifestat pentru reuşita scopurilor revoluţionare.