De la Moghiliov delegaţia basarabeană îşi continuă călătoria la Petrograd, unde a obţinut, la Ministerul Minorităţilor, includerea moldovenilor în tabloul naţionalităţilor din Rusia (interesat, dar în condica existentă la minister moldovenii nu figurau ca naţionalitate independentă) şi dreptul lor de a beneficia de libertăţile politice (dreptul la autonomie şi dezvoltare administrativă) şi naţional-culturale proclamate de revoluţia rusă, iar la Ministerul de Război au obţinut, fără nicio greutate, recunoaşterea dreptului moldovenilor de a purcede la formarea unei armatei naţionale.

În sfârşit am ajuns la Petrograd, unde chiar în gară am găsit un birou de informaţii şi îndrumare a diferitelor delegaţii, care veneau la Petrograd.

Explicându-le scopul sosirii noastre în capitală, am fost repartizaţi să fim găzduiţi pe insula Vasilevski la Şcoala de Ofiţeri, unde am fost foarte bine primiţi şi găzduiţi cu tot comfortul.

La Ministerul Minorităților

A doua zi în primul rând ne-am dus la Ministerul Minorităţilor, unde era ministru Slavinski şi am cerut ca şi noi moldovenii să fim recunoscuţi ca naţionalitate independentă şi să ne bucurăm de toate drepturile acordate de revoluţie tuturor naţionalităţilor din Rusia.

Nu mică însă ne-a fost surprinderea când s-a adus un tablou cu naţionalităţile din Rusia şi în care noi muldovenii nici nu figurăm măcar. Am protestat energic şi atunci chiar în faţa noastră am fost trecuţi şi noi pe acest tablou. Parcă am răsuflat mai uşor cînd ne-am văzut cu ochii noştri trecuţi pe acel tablou şi am început discuţiile pentru a ni se recunoaşte drepturile la autonomie şi dezvoltare naţională, administrativă, culturală etc.

Aici n-am întîmpinat nici o piedică. Tot ce am cerut ni s-a dat.

La Ministerul de Război

A doua zi ne-am dus la Ministerul de război, unde fără nici o greutate am obţinut dreptul de a ne alcătui armata noastră naţională, care să fie compusă din toate armele.

Retrimitere telegramei pentru Convocarea Congresului Ostașilor Militari

A treia zi ne-am împărţit rolurile şi Păscăluţă cu Popa au plecat în recunoaştere ca să găsească moldoveni prin diferite instituţii, întrprinderi şi organizaţii, iar eu m-am dus la Direcţia Generală a Agenţiei Telegrafice, care purta denumirea generală P.T.A. prin care am hotărât să retransmitem telegrama expediată de la Cartierul General din Moghiloov şi să intervenim ca prin intermediul Agenţiei Telagrafice să fie publicate în toate publicaţiile periodice din Rusia. Temîndu-se ca nu cumva pe calea poştei să nu pătrundă peste tot.

Aicea am fost îndrumat să mă prezint Directorului General, pe care mi se pare că nu l-am găsit în toane tocmai bune.

După ce i-am spus scopul venirii mele şi i-am prezentat delegaţia el a început să mă sucească şi învărtească în fel şi chip, că de ce mai trebuie să retransmitem prin Agenţia Telegragică din moment că am expediat-o de la Cartierul General pe cale oficială, şi altele şi altele.

Văzînd că eu nu mă dau bătut mi-a cerut să-i prezint aprobarea scrisă din partea lui Kerenschii. La început eu am cam sfeclito, şiind bine că n-o am, dar repede mi-am revenit şi am început să o fac pe grozavul, că cum aşa de d-sa nu mă crede, că eu nu-s un oarecare trecător de pe stradă, sunt doar reprezentantul unei întrgi naţiuni şi prinzând curaj, cînd am văzut că el, cum era cam mititel de statură a început să se ghemuiască pe fotoliul său şi să facă feţe, feţe am ridicat vocea şi scoţînd iar delegaţia pe care o aveam de la Comitetul Central al Ostaşilor moldoveni din Chişinău, am trîntit-o pe birou şi i-am spus: poftim, dacă nu mă credeţi pe cuvînt eu vă dau declaraţie scrisă pe verso acestui mandat al meu şi v-ăl las s-aveţi justificare, că văd că vă este frică nu ştiu de ce. La acest gest hotărît şi cum se vede neaşteptat, el a capitulat şi a început să-mi vorbească mai frumos spunîndu-mi: şi vedeţi că s-a găsit o cale paşnică, aşa că nu trebuie să ne mai certăm.

Am scris pe verso delegaţiei mele declaraţie în care am afirmat pe a mea răspundere că Congresul Ostaşilor Moldoveni urma să fie convocat la 20 octombrie la Chişinău a fost aprobat de Comandantul Suprem A. F. Kerenski.

Mi-am luat rămas bun de la moşnegel în temeni cordiali şi am plecat. A doua zi telegrama noastră a apărut în toate editurile periodice din Rusia şi şi-au făcut efectul după cum s-a constatat mai tîrziu, fiindcă într-adevăr la Congres la data fixată au sosit peste 700 de delegaţi din toate colţurile Rusiei pe unde se aflau moldoveni.

Eu însă mai tîrziu nu odată am fost ameninţat de adversarii politici ca odată şi odată voi fi tras la răspundere pentru acest fals cu telegrama şi cu declaraţia dată Agenţiei telegrafice,care că Kerenschii ar fi aprobat acest Congres.